Cum imi protejez copilul in caz de cutremur…

Oct 29th, 2012 | By | Category: CE FAC DACA ...

Cum sa te protejezi in caz de cutremur, cum sa iti inveti copiii sa se protejeze in astfel de cazuri este un lucru pe care fiecare parinte ar trebui sa-l faca.

Am primit un mail de la un prieten “de o viata”… si consider ca este oportun sa-l promovez mai departe.

Este o alta viziune asupra a ceea ce ar trebui sa faci in cazul unui cutremur.

Fiecare este bine sa fie informat. Metoda de protectie pe care o alege, ramane la latitudinea fiecaruia.

Triunghiul vietii


imagine de pe http://www.alertacutremur.ro

SALVARE IN CAZ DE CUTREMUR

Cititi si transmiteti mai departe – v-ar putea salva
viata voua si celor dragi!!!

Extras din articolul lui Doug Copp despre
“Triunghiul vietii”, editat de Larry Linn.

Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare.
Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de cutremur.

M-am tarat in interiorul a 875 de cladiri prabusite, am
lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare in
mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din
diferite tari. Am fost Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea
Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru
major din lume din 1985, exceptand dezastrele simultane.

In 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia
mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul
Istambul, “Universitatea din Istambul”, Case Productions si ARTI, au
cooperat pentru a filma acest test stiintific.

Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini
inauntru. Zece manechini s-au “aplecat si acoperit” si 10
manechini i-am folosit in metoda de supravietuire “triunghiul
vietii”. Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre
daramaturi si am intrat in cladire pentru a filma si a documenta rezultatele.
Filmul, in care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii
direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au
aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu “aplecat
si ascuns”. Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care
ar fi folosit metoda mea, “triunghiul vietii”. Acest film a
fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si
restul Europei si a fost vazut in USA, Canada si America Latina, pe programul
TV RealTV.

Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in
Mexico City, in timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile
lor. Fiecare copil a fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut
supravietui daca s-ar fi
intins jos, langa bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am intrebat de ce
copiii nu erau pe culoarele
dintre banci. Nu am stiut atunci ca acelor copiii l-i s-a spus sa se ascunda
sub ceva stabilit dinainte, cand cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor
care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din
urma, lasand un spatiu sau vid langa ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc
“triunghiul vietii”. Cu cat
obiectul e mai mare, cu atat e mai puternic si se va compacta mai putin.
Cu cat obiectul se va compacta mai putin, cu atat va fi mai mare vidul (golul)
si cu atat mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol
pentru siguranta nu va fi ranita.

Data viitoare cand priviti cladiri prabusite,
numarati “triunghiurile” pe care le vedeti formate. Sunt peste tot.
Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea intr-o cladire prabusita. Sunt
peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de
750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i
salveze pe altii in caz de cutremur.

Seful salvarii din Dpartamentul de Popieri din Trujillo
este profesor la Universitatea Trujillo. M-a insotit peste tot. Si-a dat declaratia
personala: “Numele meu
este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo. Cand aveam 11
ani, am fost prins inauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut
in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000 de oameni. Am
supravietuit in “triunghiul vietii”, care a existat langa motocicleta
fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au
fost zdrobiti si omorati. (da mai multe detalii,
nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al “tiunghiului vietii”.
Prietenii mei sunt exemplul “aplecat si acoperit”.

DOUGG COPP sfatuieste:

1) Oricine care pur si simplu “se apleaca si se
acopera” cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare
data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini,
sunt intotdeauna zdrobiti.

2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod
natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de
cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un
mic gol. Du-te langa un obiect, langa o
canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o
oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el.

3) Cladirile din lemn
sunt cele mai sigure cladiri in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul
este flexibil si se misca
cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se
prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile
din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate prabusi.
Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile vor cauza
multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din beton.

4) Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si
simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va
exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire
in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere,
spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul
unui cutremur.

5) Daca apare un cutremur in
timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam
sau pe usa, atunci intinde-te jos si
ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare.

6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare cand
cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si
tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca
tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare
din cazuri vei fi omorat.

7) Niciodata sa nu mergi la scari!!!!! Scarile au un moment de frecventa diferit
(se leagana separat de partea principala a cladirii). Scarile si restul
cladirii se lovesc reciproc in continuu, pana cand are loc prabusirea scarilor.
Oamenii care se duc pe scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti
de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar
daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari!!!!!. Scarile sunt cea mai de
asteptat parte a
cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar
putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar
trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu
este avariat.

8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor
sau in afara lor daca este posibil – este mult mai bine sa fi langa
exteriorul unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de
perimetrul exterior al cladirii, cu atat este mai mare probabilitatea ca
drumul tau de scapare sa fie blocat.

9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt
zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste
vehiculele; ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de
trecere ale Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco
au stat in interiorul vehiculelor. Au fost toti omorati. Ar fi putut cu usurinta sa
supravietuiasca iesind afara
si intinzandu-se langa vehiculele lor, spune autorul. Toate masinile zdrobite au
avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu
exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.

10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei
institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se
taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul
teancurilor de hartie.

Leave a Comment