Conecteaza-te cu noi

CE FAC DACA ...

Acest drog numit COPILUL!

Publicat

pe

Am scris acest articol pentru portalul de dezvoltare personala Empower.ro

O poveste trista, dar adevarata…

Recunosc, astazi cand savuram un ceai, am tras cu urechea la discutia celor doua tinere femei de langa mine. Era vorba despre copii si nu m-am putut abtine.

– Cum esti? Ti-am mai revenit?
– Da, draga. Sunt bine. Am luat o decizie.
– Da?! Spune-mi si mie! Spune-mi tot!
– M-am decis sa fac un copil.
– Uau, ce veste buna! Ce zice sotul tau?
– Nu stie nimic, dar eu vreau si o sa-l conving!
– Este minunat! Un copil e un LUCRU extraordinar! Nu vei mai fi singura. Vei avea o ocupatie. Iti vei UMPLE timpul. Vei avea pe ce sa te concentrezi. Vei simti ca traiesti.
– La asta m-am gandit si eu. O sa am grija de el. Il voi lua cu mine peste tot. Va fi alaturi de mine tot timpul. O sa-l dau la o gradinita cu program scurt ca sa pot sta mai mult cu el. Voi sta langa el la teme. Va veni cu mine in concedii. VOI INSEMNA CEVA, CAND VA FI EL SAU EA LANGA MINE :)! 

Acesta a fost momentul in care am decis sa imi astup urechile. Daca nu o faceam, s-ar fi putut sa reactionez nepotrivit :(.

KEEPCALM

Faci copii pentru a avea un scop in viata?

Faci copii ca sa ai o ocupatie?

Faci copii ca sa iti umpli timpul?

Faci copii ca sa nu fi singura?

Poate este un caz izolat. Poate nu ar fi trebuit sa ma afecteze discutia… totusi simt nevoia sa spun ca un copil nu este un LUCRU si NU substituie neimplinirile nimanui!

Astfel de parinti se transforma in niste “drogati”, dependenti de copilul lor.

Acesti parinti sunt aceia care cu greu isi vor lasa odraslele sa doarma singure in camera, motivand ca “nu au ce sa faca”.

Acestia sunt parintii care nu isi lasa copiii sa plece nicaieri singuri, chiar daca au depasit de mult varsta copilariei mici. Sau daca ii lasa, suna de 10 ori pe zi sa vada daca au mancat, daca au baut apa, daca au dormit sau au facut regulat “pipi”.

Discutam cu cativa prieteni psihologi si psihoterapeuti despre dependenta copilului de parinti… Am ajuns la concluzia ca trebuie sa vorbim despre dependenta parintilor de copii.

Da! Acest drog numit COPILUL!

Orice copil este o fiinta minunata care poate face mult mai mult decat credem noi ca poate. Un copil care a crescut deja si merge la scoala NU ARE NEVOIE de voi, 24 de ore! ( asta asa ca sa dau un reper de varsta – am vazut copii mult mai mici, care s-au descurcat excelent fara ajutorul parintilor in tabara, de exemplu).

Un copil care merge la scoala poate sa isi lege sireturile, sa isi faca ghiozdanul, sa isi imbrace geaca, sa traverseze o strada ( daca a fost invatat!) sau sa isi faca temele singur!

Copilul nu are nevoie de voi 100% – voi aveti nevoie de el pentru ca sa justificati calitatea de parinte, dependenta, nerealizarea in alt domeniu – asta daca veti continua sa faceti lucruri de care el este capabil sa se ingrijeasca singur.

De obicei pastrez un ton mai impaciuitor in cadrul articolelor mele, dar vazand atitudini care se repeta, copii dadaciti la extrem, parinti dependenti de copilul lor – nu pot sa nu spun lucrurilor pe nume.

Lasati copiii sa isi traisca viata! Ei trebuie sa invete sa devina independenti – nu sa fie dependenti de voi pentru a va justifica voua existenta. Gasiti alte lucruri prin care puteti fi importanti! Nu sufocati copilul!

Copilul vostru este al vostru pentru totdeauna! Il veti iubi la fel de mult ca in prima zi. Ii veti purta de grija tot timpul, cat veti trai. Veti fi parintele lui pe veci.

Datoria voastra este sa-l pregatiti pentru viata, nu sa faceti din el un “dependent”!

Lasati-l sa zboare si invatati-l cum sa-si deschida aripile!

Cand veti implini 95 de ani, cum vreti sa raspundeti la intrebarea:

“Ce ai facut in viata?” “Am crescut  un copil!”

 Oare va fi de ajuns?

 

Click pentru a comenta

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.

AVANTAJ LA START

Copii, roboti si altele “de sezon”

Publicat

pe

De

A trecut mai bine de o luna de cand a inceput scoala… o altfel de scoala… o… nici nu stiu cum sa o numesc!

Dupa 6 luni de stat acasa, dupa 6 luni de frustrari, dupa 6 luni in care copiii nu au mai foST copii si parintii nu au mai fost parinti, speram , toti, ca va fi bine din septembrie. GHINION! E nasol!

Nici nu vreau sa discut in articolul de fata despre cum se merge la scoala, cum se sta in banci, cum se poarta masti, cum se face sau nu, scoala online, despre profesori buni sau nu, despre conexiuni la internet care merg sau nu, despre certuri intre parinti si dascali, despre e bine sau nu sa robotizam copiii sau despre guvernanti capabili sau nu!
VREAU DOAR SA VORBESC DESPRE COPII!

In mai bine de 24 de ani de cand sunt mama si mai mult de 17 ani de cand lucrez cu copiii am invatat ce inseamna un copil fericit, un copil vesel, un copil care invata din tot ce e in jur, chiar si din greseli. Azi, mai mult ca oricand, avem nevoie de copiii acestia inapoi.

De ce inapoi? Pentru ca acum sunt plecati pe un drum care daca nu e reparat curand sau nu are o iesire de urgenta… destinatia e “in ceata”.

Am optat sa lucrez cu copiii pentru ca stiu cat de mult ii ajuta educatia complementara. Stiu cat de important e sa socializeze, sa se autocunoasca, sa isi invinga emotiile, sa cante, sa se joace, sa aiba o stabilitate in jur… acum… toate astea s-au cam dus. Totul e STRICT, DISTANTAT, RECE! Copiii simt cel mai mult schimbarea si din pacate, nu sunt pregatiti pentru ea.

3

ROSU, GALBEN, VERDE nu mai sunt culori, sunt scenarii. Azi pictam cu copiii… Eu fac cu galben ca suntem in scenariul galben!”, “Eu fac cu rosu, ca la noi e inchisa scoala!” Eu as face cu albastru, pot… ca asta nu e niciun scenariu?”

Calculatorul si tableta nu mai sunt interzise, sunt minunate, dar functioneaza doar pe googleclassroom!

Nu vreau sa fiu rea… am avut ocazia sa particip alaturi de copii la ore online si sunt invatatori MINUNATI, care fac tot ce pot sa isi tina copiii aproape si sa le transmita ceva… dar copiii nu sunt ROBOTI! E TARE GREU!

Eu vreau sa fac ceva pentru copiii astia faini de tot, care traiesc o perioada grea si apasatoare! Intotdeauna am zis ca schimbarea incepe de la fiecare dintre noi!

Asa ca… desi nu schimbam nimic… vor fi totusi niste schimbari. 🙂

Vom respecta toate regulie de igena dar fara a face din asta o metoda de cicalire! Copiii se spala pe maini, poarta masca si nu au nicio trauma, cel putin strumfii mei nu se sufoca, nu fac eczeme pe fata, nu sunt stresati!

Voi raspunde la toate cererile lor legate de PROGRAM! Ei stiu cel mai bine cand sunt capabili sa invete, cand vor sa se joace, cand au nevoie de relaxare, cand vor sa citeasca sau sa picteze, sau cand vor sa vada un film.

Vom discuta despre orice subiecte vor ei, CAND VOR EI!

Ne vom certa si ne vom impaca de cate ori va fi nevoie si ii voi lasa sa isi spuna oful in cel mai deschis mod, ORICAND simt nevoia!

Vom respecta regulile, dar vom avea libertate!

Toate astea vi se pare normale, asa-i? Ma bucur!
Asa a fost la noi si pana acum, diferenta era ca noi, adultii, hotaram programul si activitatile. Acum e randul lor! E momentul acela in care in toata strictetea asta care ne inconjoara, copiii au nevoie de libertatea de a lua macar cateva decizii.

Si… imi veti spune ca… nu se mai fac temele, va fi doar joaca, va fi haos, nu e ok, nu e bine! BA DA! E foarte bine!

Copiii sunt mai responsabili decat credem noi! “Simo, merg sa fac temele, sa termin mai repede, sa ma pot juca!”, “Simo, iau 10 minute pauza de joaca, simt ca imi limpezec creierul!”, “Simo, m-am gandit… ma joc 10 de minute, apoi ma apuc de teme. Imi spui cand au trecut 10  de minute?” “Simo, n-am chef de teme, dar stiu ca trebuie sa le fac. Pot sa mai stau putin si dupa, merg la teme!”
” Simo, te rog sa tragi de mine sa imi fac temele, ok? Ca nu prea vreau!”

Daca nici asta nu e responsabilitate… atunci nu stiu ce sa zic!

Copiii au nevoie de reguli, dar si de multa libertate. Copiii se simt extraordinar cand stiu ca pot lua o decizie. Copiii vor sa fie ajutati si sustinuti atunci cand au nevoie… IN REST SE DESCURCA MINUNAT!

In toata strictetea vremurilor inca care traim, aduceti o frantura de liber arbitru in viata copiilor vostri!

Acusi vom trece si de hopul asta!

scris in 22.10.2020, dupa 8 luni de pandemie, distantare si restrictii

 

Citeste in continuare

CE FAC DACA ...

Tabieturile si ordinea din haos

Publicat

pe

De

Intr-o lume in care vechile tabieturi nu mai functioneaza, pare ca se instaleaza haosul.

Am ramas acasa, petrec 24 de ore impreuna cu copilul si familia, nu mai merg la scoala, nu mai merg la servici, nici la cumparaturi nu mai ies… HAOS GENERAL!!!

Te regasesti, asa-i? Si eu! In aceeasi situatie suntem toti, copii sau adulti.

Ce facem? Facem ordine in haos cu noi tabieturi faine de tot! 😉

Despre tabieturi si obiceiuri care ne apropie… Vizionare placuta!

 

Citeste in continuare

CE FAC DACA ...

Ce amintiri lăsăm copiilor noștri?

Publicat

pe

De

Viata nu e o destinatie, asa cum  nici fericirea nu e o destinatie.

Viata e o colectie de povesti pe care o adunam de la toti cei cu care interactionam zi de zi. Viata e colectie de amintiri de la parinti, bunici, prieteni – amintiri care ne formeaza, ne dau energie sau… ne pun piedici.

Tu ce amintiri vrei sa lasi copilului tau?

Despre amintiri, puterea exemplului si cum putem noi parintii sa modelam pozitiv viata copiilor nostri! Vizionare placuta!

Citeste in continuare

ABONEAZA-TE LA NEWSLETTER-UL MEU

Newsletterul meu contine informatii, promotii si reduceri de preturi pe care nu le vei gasi altundeva. Aboneaza-te pentru a beneficia de ele, completand adresa ta de email in caseta de mai jos!

Adresa ta de email e in siguranta la mine ;)

Articole recente

Preocuparile mele

Copyright © 2020 Simona Hupov