Intrebari… de copil

Este minunat sa lucrezi cu copiii, cel putin pentru mine este o mare placere si o satisfactie in acelasi timp.

Sunt momente in care intrebarile curg lant, nu am timp sa raspund asa de rapid precum as vrea, dar pana la urma le dau de capat, iar cei mici sunt multumiti.

Intr-un din zile am fost intrebata cum era pe vremea comunismului. O intrebare mult prea generala pentru un raspuns simplu… asa ca am initiat un joc: “Interviul”.

Cu ajutor si multa rabdare copiii au pus cap la cap cateva intrebari, carora am incercat sa le raspund in asa fel incat sa inteleaga ce a fost atunci si ce este acum… cel putin la nivel general.

Copiii au fost incantati! Vreti sa vedeti ce a iesit?…

Interviu cu un pionier

Aaa… sa nu uit! La inceput am dat definitia pionierului 🙂

Pionier = fiecare copil din clasele I-VIII, de pe vremea comunistilor, copil care era educat in spirit comunist

Reporterul: Cand te-ai nascut?

Pionierul: M-am nascut in 1970, pe vremea comunismului.

R: Cum a fost copilaria ta?

P: Pe vremea aceea nu stiam ce este comunismul. Ma jucam fericita alaturi de ceilalti copii. Mergeam la scoala la fel ca si copiii din ziua de azi, traiam aproape la fel ca si copiii de acum.

Erau totusi multe diferente. Pe vremea copilariei mele, nu existau calculatoare, I-Pod, I-Phone sau Play Station. Noi ne jucam afara in fata blocului jocuri ca „prinsa”, „scunsa”, „elasticul”, „hotii si vardistii”, „Tara, tara vrem ostasi” si multe altele.

Pe vremea aceea ne bucuram daca primeam o ciocolata din Germania. Mancam foarte rar dulciuri, banane sau portocale. Foarte putini dintre noi stiau ce e acela un Pepsi si mai putini gustasera asa ceva.

Guma de mestecat era la mare pret, cel ce o avea era ”bogat”.

Cu toate acestea eram niste copii fericiti, eram prieteni, mergeam in excursii si ne traiam copilaria din plin.

Toti aveam aceleasi jucarii, pentru ca se gaseau foarte putine modele de papusi sau masinute. Cei care aveau jucarii din strainatate le pastrau cu mare atentie si nu le prea imprumutau la altii.

Poti vedea jucariile cu care ne jucam noi si la muzeu. Iti recomand sa vizitezi Muzeul comunismului din Sighetul Marmatiei.

R: Cum traiau parintii tai?

P: Parintii mei mergeau la serviciu in fiecare zi. Pe vremea aceea fiecare om avea un loc de munca. Ai putea spune ca era bine, dar nu era chiar asa.

Nimeni pe vremea comunismului nu putea avea DOUA case, ci doar una. Nimeni nu avea voie sa vorbeasca de rau partidul comunist sau de Ceausescu. Nu aveam voie sa plecam din tara, decat foarte rar.

Mai tarziu, prin anii ’80 situatia s-a inrautatit si adultii faceau foarte greu rost de mancare. Primeam mancarea cu „ratia”, doar 1 litru de ulei, 1 kilogram de zahar si un pachet de unt pe luna. Adultii primeau bani la serviciu, dar nu aveau pe ce sa ii cheltuiasca, pentru rafturile magazinelor erau goale. Gaseai doar conserve de peste si conserve de fasole.

Fiecare se descurca cum putea. Noi copiii nu simteam foarte tare comunismul, ne traiam copilaria frumos si ne bucuram de prieteni si de jocurile in fata blocului.

R: Cum crezi ca ar fi fost viata ta daca nu era comunismul?

P: Oooo, cu totul alta! Acum sunt adult, am familia mea si am la randul meu copii. Am sa incerc sa iti descriu cum ar fi fost viata copiilor mei, acum, daca nu ar fi fost comunismul.

Sa incep de mai demult, de cand au aparut comunistii.

Strabunicii mei si strabunicii sotului meu au fost bogati. Erau tarani instariti. Aveau pamant, aveau masini de treierat, aveau animale si munceau mult. Voiau ca fii si nepotii lor sa aiba tot ce le trebuie. Sa aiba o casa si sa poata duce mai departe bogatiile familiei. Daca nu ar fi fost comunismul, astazi familia mea ar fi fost foarte instarita. Am fi muncit pamanturile strabunicilor nostri, am fi dus mai departe traditia familiei. As fi avut mai mult ca sigur, deja, ferma de cai pe care mi-o doresc. Totodata as fi petrecut mai mult timp cu copiii mei.

Daca nu ar fi fost comunismul, nu ar fi trebuit sa luam totul de la zero. Am fi putut beneficia de munca grea a strabunicilor, bunicilor si parintilor nostri.

Din pacate COMUNISMUL a existat si comunistii au luat strabunicilor nostri TOTUL.

Da, asa cum auzi! Munca bunicilor nostri a fost luata cu totul cu ocazia nationalizarii.

Nimeni nu mai avea voie sa aiba pamanturi, case, animale, utilaje, NIMIC… Totul a fost luat de Partidul comunist, iar strabunicii nostri au fost dusi la „munca silnica” in Baragan.

Daca nu ar fi fost comunismul viata noastra ar fi fost cu totul alta.

R: E mai bine acum sau a fost mai bine pe vremea comunistilor, cand toti aveau slujbe si cate o casa?

P: Aici fiecare are propria parere. Depinde mult de varsta pe care o ai. Eu prefer perioada de acum, cand ai posibilitatea sa arati ce poti, sa faci ceea ce vrei sa faci.

Acum poti sa reusesti, daca faci ceea ce trebuie. Ai libertatea de a alege, ai libertatea de a spune ce gandesti, ai libertatea de a-ti trai viata. Ma bucur ca generatia mea a contribuit la inlaturarea regimului comunist.

R: Multumesc pentru timpul acordat!

P: Cu placere!