Conflictele copilului sunt conflictele parintilor?

Sunt conflictele copiilor motiv de cearta intre parintii lor?

Raspunsul este DA!

Din momentul in care copilul iese din mediul familial pentru a merge la gradinita, la scoala si mai apoi la liceu, parintii se considera responsabili pentru integritatea fizica si psihica a copilului lor. Acest fapt duce exact la actiunea din titlu: Conflictele copiilor se transforma in conflictele parintilor lor.

Exista mai multe tipuri de parinti: unii care reactioneaza la prima plangere a copilului, altii care reactioneaza doar la plangeri repetate ale copilului si altii (extrem de putini) care nu reactioneaza la plangerile copiilor lor, impingandu-i sa-si rezolve singuri problemele.

Sa luam pe rand cele trei cazuri.

Cazul I

Sara vine acasa plangand pentru ca prietena ei si colega de banca, in acelasi timp, i-a stricat un pix. Tragedie mare! Mama, care a cumparat pixurile o trage la raspundere pentru ca a imprumutat pixul, pune mana pe telefon si o suna pe mama colegei. Bine inteles ca mama colegei este extrem de suparata pentru acest telefon… ca doar, “e e mare lucru un pix”, iar fetita ei oricum este foarte cuminte si poate pixul a fost stricat dinainte.

Mama Sarei, sare cu gura si nu accepta ca fiica sa e mincinoasa si de aici… un conflict major intre parinti! Evident ca fetitele au uitat pana a doua zi de incident si se joaca fericite, ca si cum nimic nu s-a intamplat!

Cazul II

Mihai vine acasa suparat pentru ca l-a batut colegului lui. Parintii ii spun ca data viitoare sa nu se mai lase batut si sa dea inapoi. A doua zi situatia se repeta, iar a treia zi, mama care nu mai suporta sa-si vada copilul “maltratat”, suna parintii colegului si actiunea se desfasoara ca si in cazul de mai sus. Ulterior cazul ajungand si la urechile profesorilor.

Cazul III

Exista conflicte intre colegi, copilul cere ajutor parintilor, iar acestia il sfatuiesc sa-si rezolva singuri problema… ca doar e mare deja!

Aceste cazuri sunt extrem. Majoritatea parintilor preiau cate un pic din reactiile parintilor din fiecare caz de mai sus, dar majoritatea ajung in conflict cu ceilalti parinti sau cu dascalii.

 Ce e de facut?

1. Ca si parinte trebuie sa fii obiectiv.

3. Nu actiona ca o “leoaica” a carui pui e cel mai cel, fara vina, cel mai cuminte si cel mai nedreptatit. Un conflict apare intre doua parti, verifica fiecare parte a povestii.

4. Discuta cu copilul tau si afla poveste din spatele cuvintelor. Mergi pe firul logic si trage o concluzie obiectiva.

5. Sfatuieste-ti copilul si invata-l sa reactioneze clar, fara violenta si cu curaj in a-si exprima opinia in astfel de cazuri.  Depinde de tine, ca parinte, daca va avea suficienta incredere incat sa reuseasca sa gestioneze un conflict.

6. Invata-l sa ceara ajutorul dascalilor, daca se afla la scoala. Stiu… Nu se poate, pentru ca va fi considerat paracios! Va trebui sa aleaga cea mai buna solutie pentu el.

7. In functie de varsta copilului, tu ca parinte, poti interveni sau nu. Este alegerea ta si a copilului tau. Ar fi penibil, ca fiul tau de 17 ani sa fie “salvat” dintr-un conflict de “mami”… Aici nu iau in considerare cazurile grave sau situatiile extreme, ci doar micile conflicte intre copii.

8. Daca tu consideri ca este cazul, comunica nemultumirile tale invatatoarei sau dirigintei si incercati sa gasiti solutii impreuna.

9. Discuta cu ceilalti parinti implicati, daca nicio alta solutie nu a dat roade. Pastreaza un ton calm si incearca sa gasesti o solutie, nu sa iti faci dusmani.

10. Cea mai buna solutie este aceea a evitarii conflcitelor. Ca parinte ai datoria sa iti inveti copilul ce inseamna un conflict, cum sa gestioneze acest lucru, sa aiba incredere in propriile forte, sa fie un copil echilibrat si corect.

Sunt cazuri in care copii nevinovati sunt implicati in conflicte sau sunt terorizati de alti copii. Aici problema este mai grava si interventia parintilor este de multe ori absolut necesara, cu toate ca daca acest conflicte au loc la scoala, dascalul este primul care trebuie sa intervina.

Continui sa sustin ca o buna comunicare intre parinti si dascali poate ajuta copilul sa aiba un echilibru atat in viata de scoala cat si in viata privata. Fara comunicare orice situatie, cat de mica poate degenera intr-un conflict urat si cu urmari grave atat pentru copil cat si pentru familie.