Banii, soțul și soția…

Hello!

Azi vă scriu și oficial, pe site, că am început să scriu cartea pentru părinți ”Simplu și cu suflet”! O carte bazată pe povestea noastră, o poveste care se întinde pe mai bine de 25 de ani! Cartea era planificata de ceva timp, dar se pare că abia acum prinde contur.

Astăzi am hotărât să îți fac o surpriză și să îți ofer un întreg capitol! Azi vorbim despre Cuplu și bani…

——–

Simplu și cu suflet,   Capitolul 7 – Gestionarea banilor în cuplu

Banii fac subiectul multor discuții contradictorii, atât în cuplu cât și în relația cu angajatorul, clientul, părinții, copiii sau prietenii.

Nu e un secret că gestionarea banilor în cuplu este una dintre principalele cauze ale divorțurilor din ziua de azi și nu sunt puține.

Oare există un secret legat de banii, în așa fel încât să fie suficienți și să nu creeze discuții interminabile, certuri și nervi? Răspunsul e simplu și trist: NU!

Totuși… sunt multe soluții care aplicate în cuplu, reduc tensiunea legată de bani și duc la echilibru financiar.

Vă spun o poveste…

Am fost norocoși… Nunta noastră a fost în totalitate plătită de părinții noștri, așa că nu am avut niciun stres legat de plata facturilor legate de eveniment. 😉

După nuntă, ca orice cuplu tânăr și la început de drum, am numărat banii primiți în dar… să vedem cât am strâns.

La acea vreme erau mulți. Nu mai contează câți!

Atunci judecam mai mult prin prisma dorințelor, decât prin prisma educației de acasă ( amândoi am crescut în familii care aveau o educație financiară echilibrată, făceau economii, nu se avântau în cheltuieli nejustificate). Totuși… la ce te puteai aștepta, la vremea aceea, acum 25 de ani, de la niște tineri de 25 și 27 de ani, dornici să pornească în viață cât mai ”bine”?

… așa că… ce ne-am gândit? Să cheltuim toți banii pe o super mașină Alpha Romeo.

Nu conta că stăteam într-o garsonieră. Nu conta că Daria urma să se nască peste mai puțin de 6 luni. Nouă ni s-a părut logic și necesar să cheltuim banii pe o mașină ca să facem un upgrade de la un Trabant verde, la un Alpha Romeo!

A fost o decizie luată împreună, dar fără prea multă judecată. Valoarea mașinii a scăzut chiar din momentul în care am luat-o, s-a dovedit a fi un model cu multe defecte de fabricație, dar, până la urmă asta nici nu contează. După un an ne-am dat seama că făcusem o greșeală și ar fi fost mai bine dacă am fi analizat mai mult prioritățile, dacă am fi gândit în perspectivă, dacă am fi luat în considerare veniturile și cheltuielile pentru următoarea perioadă, dacă…, dacă…

Asta e povestea noastră la început de drum, o poveste de demult, dar care, din păcate se aplică și multor cupluri de astăzi.

Fie că suntem tineri sau mai în vârstă, o parte dintre noi suntem cumpărători compulsivi. Mulți  trăiesc de la un salariu la altul,  iau credite care nu pot fi plătite, unii sunt datori vânduți, dar au ultimul tip de celular și haine de firmă.

Pe dinafară toți sunt bucuroși, înăuntru (în cuplu) sunt nervoși!

Cam așa stau lucrurile… tensiuni, certuri, reproșuri, nervi, cuvinte grele, despărțiri, divorțuri.

Ce e de făcut?

Greu de scris capitolul ăsta! Stau în fața laptopului și mă gândesc cum să scriu să nu-mi reproșați: ”ce vii tu și îmi spui despre bani!”… ”ce mai vrei cu sfaturile tale?” … ”parcă tu le știi pe toate!”

Haide să pornim altfel…

Scriu acest capitol în perioada pandemiei din 2020, în luna mai. Suntem de aproape două luni în stare de urgență, blocați în case. Două dintre afaceri ale familiei, un afterschool și un cabinet stomatologic, sunt închise prin ordonanță de urgență. Veniturile noastre active sunt 0! Noroc cu veniturile pasive!

Ce aș face dacă afacerea mea ar fi la început de drum, dacă aș avea un copil mic, dacă aș avea rate la bănci ( pentru casă, mașină, business)?

Am fost, acum 25 de ani, în situația de a renunța la job, ca să stau acasă cu copilul. La un salariu extrem de mic (cam așa era atunci în mass media), ce pretenții financiare să ai de la stat? Darius lucra la 3 cabinete stomatologice, ca angajat. Banii erau puțini!

Am hotărât, cam în aceeași perioadă, să trecem pe cont propriu, la afaceri proprii, un cabinet și o firma de design de site-uri web în 1996… Pe atunci lumea nici nu prea știa ce e aia Internet!

De aici pleacă ceea ce vă voi povesti…

Am fost de la început un cuplu!

Ne consultam în orice decizie financiară.

Am hotărât să punem banii în comun.

Am decis să nu ne întrebăm cine aduce mai mulți bani în casă.

Am decis să facem o listă exactă cu cheltuielile lunare, să știm ce și cât avem de plătit.

Am luat hotărârea împreună să muncim cât de mult putem, în așa fel încât să facem cât mai mulți bani, să facem economii, să avem rezerve financiare, să avem un venit constant. (am avut sprijinul părinților mei care ne-au ajutat foarte mult cu Daria, când era mică, dar asta discutăm în alt capitol).

Amândouă afacerile noastre depindeau de noi, de munca noastră zilnică, nu aveam angajați… așa că și veniturile erau limitate. Nu aveam un câștig lunar garantat.

Afacerea mea mergea greu, lucram mult și banii erau cât să ne acoperim parte din facturi… NICIODATĂ nu am auzit reproșuri legate de încasări sau munca depusă.

Cabinetul lui Darius mergea bine și încet, încet ne intram într-un ritm normal, din punct e vedere financiar.

Am reușit, să ne creem un flux monetar constant datorită faptului că…

Luam decizii împreună.

Analizam atent nevoile.

Cautam cea mai bună varianta preț-calitate, atunci când venea vorba de achiziții.

Prioritizam cheltuielile.

Discutam echilibrat și fără reproșuri.

Nu ne întindeam mai mult decât ne era plapuma.

Dacă apărea o problemă, după furtuna de cuplu (da, am avut și din astea!) eram capabili să ne așezăm și să găsim o soluție, nu întotdeauna ideală, dar suficientă.

Și, când tocmai ne-am stabilizat financiar, a venit criza din 2008. Cabinetul avea tot mai puțini pacienți, afacerea mea nu mai dădea randament, chiar dacă în ultimii ani începusem să activez și în domeniul imobiliar, tocmai ne mutaserâm la casă, în afara orașului și aveam mai multe cheltuieli.

Bani mai puțini, cheltuieli mai mari… Sursă clară de tensiuni în cuplu. Nici noi nu am scăpat de ele. Conturile noastre cu rezerve financiare se micsorau văzând cu ochii… Tensiuni…

Am trecut până la urmă și peste asta. Am reușit pentru că eram un cuplu și ne bazam unul pe celălalt, am știut să ne susținem reciproc, să ne adaptăm și să facem față greutăților. Despre adaptabilitate și susținere reciprocă vorbim pe-ndelete în următoarele capitole.

Acum situația e cu totul alta! De-a lungul anilor am clădit lucruri împreună. Am creat surse de venit activ și pasiv. Am învățat lecții împreună, am transmis mai departe învățăminte copilului nostru. Am învățat din greșeli și suntem extrem de aproape de independența financiară la care tânjim cu toții. A fost nevoie de amândoi în această ecuație, trup, suflet și minte!

Nu am fost perfecți, nici acum nu suntem, dar ne respectăm, luăm decizii împreună, ne străduim să vedem lucrurile și din papucii celuilalt, analizăm, renunțăm la reproșuri și găsim soluții… până la urmă de asta suntem un cuplu!

P.S. În momentul în care scriu acest capitol, în pandemie, departe de copiii cu care lucrez zilnic, îmi dau seama că atunci când vine vorba ”afacerea mea”, de afterschool, nu banii sunt motorul, ei vin și sunt bineveniți, evident, ci relația cu ștrumfii aștia mici, care îmi umplu ziua de energie!

Până la urmă viața, afacerea, relația cu banii ar trebui să fie legațe de pasiune și bucurie! Hai că mă opresc, am devenit prea emotivă!

————————

Dacă vrei să afli mai multe despre carte, dacă vrei să citești părți din capitolele scrise până acum, daca vrei să afli când se lansează, poti afla cu un click AICI!