Domnul Firfirel a fost un copil normal, la fel ca toti copiii. A crescut intr-o familie foarte stricta, unde regulile erau reguli si nimeni nu le incalca. Regulile erau impuse de tatal sau, iar el, fratii lui si mama trebuiau sa le respete intru-totul.

A mers la scoala unde a fost un elev bun, dar invata de frica, pentru ca stia ca tatal sau si bineinteles si mama il vor pedepsi pentru orice greseala pe care o va face.

La scoala era penalizat pentru fiecare greseala, pe care de cele mai multe ori o facea de teama de a nu gresi si de emotie. La notele mici primite ca pedeapsa se adauga si pedeapsa de acasa… Asa ca Firfirel era intr-o continua stare de neliniste. Dar pana la urma i s-a parut normal, ca doar “asa se cresc copiii”.

A ajuns Firfirel al nostru sa termine liceul, apoi a intrat la o facultate ca doar asa ii spusese tata… ca daca nu… “Vai de pielea lui”. A terminat facultatea si a ajuns sa aiba o slujba obisnuita, la care statea cu frica in san, pentru ca de cate ori gresea i se taia din salariu.

In concluzie… toata viata sa Firfirel a trait cu impresia ca e normal sa faci totul de frica sau sub amenintare.

Intr-una din zile, Firfirel a intalnit-o pe Firfirica, o fata frumoasa, vesela, optimista de care s-a indragostit iremediabil. Firfirica a fost crescuta intr-un mediu calm, linistit, echilibrat si in care se punea mare pret pe lucurile bune pe care le faci. Firfirica a vazut in Firfirel, partea aceea de om extraordinar, bun si iubitor pe care nimeni nu reusise sa o scoata in evidenta pana atunci. S-au casatorit si au facut un copil, pe Firfirutz.

Cand a aparut copilul, fiecare dintre parinti considera normal sa-l creasca asa cum fusese el crescut la randul lui. Firfirel a alcatuit ” TABELEL PEDESPSELOR” unde se treceau toate faptele negative ale copilului si evident pedepsele aferente.

Firfirica dorind o atmosfera de calm si liniste nu l-a contracarat imediat pe Firfirel, ci a instaurat in casa “TABELUL RECOMPENSELOR” unde se treceau toate faptele bune, meritele si recompensele aferente.
La acest tabel , Firfirica a avut un amendament: “Nu recompensam faptele obisnuite si lucurile de bun simt pe care trebuie sa le facem, ci doar faptele deosebite.”

Fiecare dintre membri familiei s-a considerat multumit de aceste aranjamente. Da, fiecare membru, de ce va mirati?
Cei doi parinti si-au dat seama ca fiul lor este si el o parte a familiei, mai ales cand a crescut si a inceput sa aiba propria lui personalitate. “A fost cea mai inteligenta miscare pe care am facut-o!” au declarat cei doi soti… si veti vedea de ce.

desen: Sara Ungureanu

Firfirutz, ca orice copil mai face si prostioare si suporta consecintele faptelor sale, dar fiind un copil inteligent, ca orice copil, de altfel, si-a dat seama ca e mai bine sa primesti recompense. Te simti bine, esti valorificat, te bucuri de laude si mai ales vrei sa repeti experinta… ” VOI FACE SI ALTE FAPTE BUNE!”, zicea el.

Incet, incet ‘TABELUL PEDEPSELOR” era tot mai gol, iar “TABELUL RECOMPENSELOR”  tot mai bogat. La un moment dat cele doua tabele au disparut, iar lucurile bune erau la ordinea zilei. Evident ca se mai intamplau si lucruri negative, dar cu discutii civilizate si respect se rezolvau toate. Gesturile pozitive, zambetele si calmul erau ceva obisnuit in familia Domnului Firifrel.

In concluzie…. Ascultand povestea Domnului Firifrel, ar trebui sa invatam ca echilibrul in familie este important, ca lucrurile pozitive aduc lucruri pozitive si mai ales ca orice om, fie el adult sau copil, trebuie luat in considerare si reactioneaza mult mai bine la recompensa decat la pedeapsa.

Esti un parinte minunt, nu-ti fie frica sa inveti din mers! Niciodata nu e prea tarziu sa te schimbi! Si eu am gresit, dar nu am repetat greseala si am recunoscut-o!

Iubeste-ti copiii neconditionat si vei sti ce ai de facut! 🙂