Ganduri de mama

Jul 18th, 2016 | By | Category: CE MAI FAC, PARENTING

Au trecut mai bine de 20 de ani de cand am adus pe lume o fiinta extraordinara.

Asa incep sa depene amintiri, mamele, iar eu nu fac exceptie! :)

Cautand prin sertare, am gasit un mesaj primit de la Daria acum 9 ani si mi-am luat un pic de timp sa ma gandesc la noi doua…

mesaj

Azi…. imi voi deschide sufletul si va voi dezvalui un pic mai mult decat ati stiut despre gandurile si sentimentele unei mame. De ce? Pentru ca in viata exista momente in care trebuie sa accepti ca treci intr-o alta etapa. :)

Relatia mama fiica este una pe care nimeni nu o poate distruge. Cel putin asa se spune… Eu  cred ca e asa cum se spune, mai ales ca acum o luna am primit de la Daria un colier sugestiv. :)

love

Ca orice mama, mi-am iubit fiica din clipa in care a venit pe lume, o iubesc acum si o voi iubi mereu. Ceva s-a schimbat totusi de-a lungul timpului…

Ca mame trebuie sa intelegem ca iubirea parinteasca are mai multe etape si trebuie sa le respectam cu strictete.

Este iubirea dependenta a bebelusului si iubirea instinctiva a mamei.

Este iubirea provocatoare a copilasului si iubirea responsabila a mamei.

Este iubirea nervoasa a adolescentului si iubirea mirata a mamei.

Este iubirea independenta a maturului si iubirea linistita a mamei.

In fiecare dintre cele patru etape iubirea se manifesta altfel, de la plansete, tipete, nopti nedormite, haine murdarite si spalate de trei ori pe zi, sute de intrebari pe minut, mii de raspunsuri date in graba, zeci de drumuri la scoala, zeci de surprize… la libertate, sustinere, incurajare, certuri, discutii aprinse, usi trantite, nervi, laude, acuzatii, plansete, reprosuri, recunostita si multumiri.

Fie ca suntem mame sau fiice, fiecare dintre noi am trecut prin fiecare etapa si am experimentat pe propria piele fiecare cuvant si sentiment din paragraful de mai sus. :)

Nici eu si nici Daria nu facem exceptie!

Iubirea nostra a trecut cu brio prin toate etapele. Am supravietuit! Ne-am intarit! Si… am ajuns in ultima etapa. Etapa care va dura mult si bine…

Acum e momentul in care eu, MAMA, trebuie sa stiu sa ma dau un pas inapoi, sa astept, sa fiu pe faza, sa raspund cand sunt intrebata, sa sustin daca e nevoie, sa dau drumul fraielor fara frica, sa am incredere, sa ajut atunci cand mi se cere ajutorul, sa dau sfaturi, daca mi se cer… Uuuuf! E greu! … dar nu imposibil! :) :) :)

Daria stie ce are de facut, nu trebuie sa-i spun sau sa ii sugerez ( asta era in alta etapa :)), dar o voi face daca imi cere parerea.

Stiu ca de-a lungul anilor am si gresit, atunci cand vine vorba de cresterea copilului. Nu sunt perfecta. Ce stiu insa este ca am crescut o fata independenta, hotarata, curajoasa, care stie sa se descurce, fara orgolii ( prea mari :))… asa ca e pregatita!

Dragi mame si dragi tati,

da, si tati… fara tati lucrurile sunt mult mai dificile. Tatii sunt veriga puternica ( eu am avut norocul sa am parte de un astfel de partener!). Stiu sa completeze si sa echilbreze si daca nu stiu, vor invata. :)

deci,

Dragi mame si tati,

Este un moment cand viata voastra si viata copilului vostru merg pe carari diferite, de multe ori paralele, dar diferite. Trebuie sa fiti pregatiti pentru asta.

Lasati deoparte dependenta fata de copil, lasati deoparte grija exagerata, lasati deoparte lamentarile si “tragedia” provocata de plecarea copilului si mergeti mai departe.
Ganditi-va la voi acum ceva ani in urma, cand ati plecat pe drumul vostru. Puneti-va in pielea copilului si dati-va seama ca nu are nevoie de parinti suparati, tristi, plansi sau depresivi, ci de unii puternici.

Copilul trebuie sa plece la drum liber, linsitit, fara griji legate de parinti, fara ganduri negative sau tristeti nejustificate.

Viata lui abia acum incepe!

Haideti sa fim parintii care stiu sa impinga caruta vietii lor cu maini invizibile!

Pentru Daria!

Love you, KIDO!

 

 

 

 

 

Leave a Comment